Nu,categoric.....asta nu este copila mea si gata.....
toate bune si frumoase ,ne jucam deja de 2 ore,eu consider ca are nevoie de o mica pauza ,de umpic de ceai sau apa ,mie una chiar mi sete asa ca decid ca o sa intram in casa sa ne "adapam"....ma ridic frumos din iarba si i spun Saritei...."mami mergem sa bem ceai?"......NU ,"hai tu mami "si insir mai multe ,i cald,lui mami i sete ,nu vrei si tu ,bla-bla-bla,ca de obicei
Sara se arunca jos din picioare,noroc ca eram pe iarba in curte si se pune frate pe niste urlete si crize de ma cruceam........incerc sa o ridic,degeaba,mai rau,sa vorbesc ceva cu ea,ti-ai gasit,nu merge nici asta..........ma intorc cu spatele si fac cativa pasii,ma mananca sa ma uit la ea si o fac,focul se iteste,intorc capul,mai merg putin si ma asez jos cu spatele la ea,ma joc cu degetele in iarba,chiar vorbesc singura........e tot ce imi aminteam din ce citisem despre aceste furtuni numite......tantrum
......da se pare ca ne-au atins si pe noi aceste crize,ca doara nu puteau lipsi,sunt sigura ca asa ceva a fost.......dupa cateva minute,nu cred mai mult de 2-3, norii furtunii au disparut si a venit singura la mine,plina de lacrimi.....m-am ridicat,am luat-o de manuta si am intrat in casa,ca si cand nimic nu s-a intamplat
recunosc cauza declansarii acestei crize ,sper sa procedez mult mai bine data viitoare si ma rog la D-zeu sa reusesc
imi amintesc perfect crizele nepotelei mele S.,D-ne erau ceva de speriat.....au fost saracii si la doctor caci nu mai erau in stare sa iasa din casa cu ea.........acum s-a calmat nepotica si sper din suflet sa nu i calce pe urme verisoara Sara